ma gandeam

am aripi... zbor,
dar a început să plouă...
încerc să-mi scutur aripile
să le usuc,
dar plouă prea tare,
mă dărâmă la pământ.
"nu-i nimic" îmi zic,
"v-a trece şi această ploaie",
şi aştept...
aşteptarea e grea,
singurătatea la fel,
aş fi vrut să fi aici,
cu mine,
aş fi vrut să zburăm
pân' la cer.
şi aştept...
încă plouă... la fel de tare....
"il iubesc", un gând
de-al meu fulgerător.
mă aşez, pământul e ud.
"am să răcesc", şoptesc.
mă întorc la primul gând,
meditez pe marginea lui
(pe drum acum e râu);
"da, il iubesc", e concluzia
la care am ajuns.
acum zâmbesc,
dar totuşi mă întristez,
ploaia nu mă lasă
să merg la el, şi aştept...
e alunecare de teren,
mormântul meu acum e etern.
"il iubeam", aşa mă gândeam,
când aerul pleca din mine
şi nu se mai întorcea,
când rămânea doar trupul ud
sub ţărâna grea.
“il iubeam" mă gândeam...
...

Voicu Rob