Am inceput sa strig in mine:
Sa ma iubeasca cineva!
Si sufletul ragnea-n tacere...
De-ai intelege linistea.

Mi-am regasit privirea intr-o rama,dar nu stiu cine e ea...
o cunosti,o cunoaste cineva?
o sti de azi,de ieri...din alta viata poate?
privirea ei ma-ntoarce in trecut si dincolo de moarte...
dar nu stiu cine e....
am incercat sa o descriu in 4-5 cuvinte,
dar zambetul nu e al meu si gestul ei ma minte....
si nu-nteleg de ce o regasesc in fiecare seara,
la mine in oglinda si nu-n aceasi rama.

fiecare secundă smulge o bucată din mine,
până mâine voi fi un schelet cu oasele ciobite.
nu pot să mai privesc sau să vorbesc
sunt un bolnav cu amintiri rupte.
nu demult aveam aripi, şi-i priveam pe toţi de sus
nimeni nu mă atingea, erau prea mici.
.........................
azi, sunt o umbră călcată în picioare
bătută de vânt şi ploaie.
azi, şi moartea mă ignoră...

Apus...

Umblu în vârful inimii, să nu fiu auzit
dar bătăile sale mă dau de gol

încât lacrimile din pumn mi-au căzut rostogol....

Sunt singur.
Si nu te mai simt.
Nici cand ma atingi,sau te ating,
Nu te mai simt.....

Priveste-ma,apus de soare
ce plangi adesea violet.
In linistea ta curgatoare,
am venit sa il astept.

Masoara-mi timpul in ani,
chiar daca par doar secunde
sa stiu ca trecerea lui m-ajunge oriunde.
Sa-mi fie ochii-nainte si gandu-napoi
si sper sa ajunga la tine,la mine...la noi

"Uitarea venea...a venit
O lacrima cade jos,totul tace,
Lampa obosita a clipit...
Orice obiect atins sopteste: lasa-ma-n pace!"

“M-am intrebat atunci daca nu cumva e nevoie sa suferim ca sa discutam serios despre fericire. Daca nu cumva drumul spre Paradis trece obligatoriu prin Infern. Numai cel ce a cunoscut deznadejdea poate intelege violenta luminii din pictura lui Van Gogh.“

Ma inclin in fata timpului
Pentru a-l induiosa de neputinta mea
Ce naste cosmaruri in ceasuri tarzii,
Motive de strigate si de betii.

Si timpul trece…

Blestem timpul si ale lui secunde
Ce trec ca o dulce amagire,
Secerand in cale si stropii de candoare
Si clipe de virtute si suferinte ascunse.

Si timpul tot mai trece…

Ma impac cu clipa batrana de asteptare,
In plictiseala mea uitand a mai si rade,
Trezindu-ma pe acelasi drum
Golit de sentimente si intristare.

Si timpul va tot trece…

călători ai timpului trecut,
cu mâinile obosite şi trupul frânt...
cu paşii-nceţi, şi ochii blânzi...

De ce incercam sa ne intrecem cu timpul?si de ce nu incercam sa il schimbam ,macar pt noi(si macar de am reusi ,cu toate ca suntem siguri ca el isi va lasa amprenta pe tot ce insemni,pe tot ce insemn)...de ce nu incercam sa ne transformam fiecare secunda in amintire.
De ce incercam sa ne intrecem cu timpul?...nu stim sa pretuim prezentul de care suntem sigur ca il traim...ne nastem,ne grabim sa crestem mari si apoi ne pare rau dupaclipele cand puteam fii copii si nu eram constransi decat de libertatate.....Avem momente cand ne gandim atat de mult la viitor incat uitam ca facem parte din prezent ...si ma gandesc ca asa ne aflam la prapastia dintre cele doua...nu traim pentru totdeauna si murim ca si cum nu am fi trait....

Noi provocam intamplarile zi de zi,noi le chemam si avem grija sa nu ne scape din mana.

-din intamplare v-am cunoscut.

Si din intamplare nu aveam cum sa nu va iubesc.
pentru Voi.
P.S.:va datorez atatea(Ico&Ponei)

Mi-am impachetat viata in cutii
Am scris pe ele fiecare zi...

prin lumi paralele mă plimb
feliata subţire, aproape transparent
şi văd culori, uneori şi viaţă,
zîmbete uneori,
râsete mai nici odată.
şi mă întreb unde se va sfârşit
călătoria asta
şi dacă am să mă mai întâlnesc
cu mine însumi vreodată
să pot să-mi spun:
"la ce bun?"
şi să las timpul să treacă.